Scrisoare deschisă Mihaelei Rădulescu

Unul din cele mai clare articole despre toleranta.

andreanum & co

Stimată doamnă,

Am citit, admit cu ceva dificultate, textul domniei voastre de acum două zile în care vă exprimați opinia. Nu mi-e foarte clar despre ce e vorba în ea. Aparent vă deranjează (1) felul în care bărbații gay se afișează în public, față de care (2) vă declarați totuși tolerantă deși îi considerați (3) anormali din motive mai degrabă biblice. Undeva printre rânduri înțeleg că preocuparea dumneavoastră, dincolo de a avea vreo autoritate în domeniul oricăreia dintre cele trei (afișat în public, toleranță sau normalitatea biblică) este maternală. Aveți un copil căruia va trebui să-i explicați cum e posibil ca doi bărbați să se sărute, să se țină de mână sau, în intimitatea lor, să fie intimi sexual unul cu celălalt. Există o anxietate de contiguitate, dacă eu am priceput bine spaima dumneavoastră, nu cumva să vă crească băiatul a) gay, b) terorist, c) cerșetor, d) drogat ori – și mai rău – d)…

Vezi articol original 1.446 de cuvinte mai mult

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Inceput de aventura. Part I

EN

One July morning, on a Thursday, around 10 o’clock, I was laying in bed and drinking my morning coffee. A friend of my cousin wrote to me on Facebook about one of her friend’s friend who was looking for an English speaking girl. It was bit hard to follow for that hour, but I said ok, I have nothing to lose. I got in touch with this guy, really serious by his voice on the phone and he invited me for an interview later on that day. Imagine the next scenario: me in bed, the tv remote in one hand, the cup of coffee in the other and my shoulder supporting the phone to my ear, messy hair and a bucket load of laziness. So I set up the meeting in the afternoon, to have enough time to get decent.

Said and done. I lingered at coffee, I lingered in the bathroom, I lingered getting dressed. So on and so forth it was a lazy day with no better prospects. I put on my GPS because the location was in some far distant corner of the city and off I went. I didn’t know what to expect, however when you set off with low expectations it is difficult to get disappointed. When I arrived I was walked into an apartment like a recording studio, with equipment tossed around. The cameraman was the cutest part of the whole business, a small fellow, all smiles and old school hip hop dressed who seems to be really thrilled about what was going on. He approved me just by glimpsing at me, smiling and  giving me this ok.

After a few days of waiting mixed with distrust, this was too good to happen to me, I got a phone call while being at the gym. A low toned voice told me I am ok and that your collaboration is ready to start. I didn’t understand the last part very well, with all the noise that was going around me and I said We’re not collaborating?! I was filled in by a flood of emotions. I was set to leave the country in two days…..What to do first?!

RO:

Intr-o buna dimineata de iulie, intr-o joi, la orele zece, stam linistita in pat si imi beam apa minerala ( NOT-era cafea, doh!). Prietena verisoarei mele imi spune pe facebook despre o prietena care are un prieten care cauta o fata vorbitoare de limba enegleza. Era cam hard to follow la ora aceea, dar hai zis hai fie. Asa ca am fost pusa in contact cu un tip, tare serios dupa vocea din spatele receptorului, care ma chema la un interviu. Imaginati-va urmatorul tablou: eu in pat, cu telecomanda intr-o mana, cafea in cealalta si telefonul sprijinit de umar, parul ravasit si lene cat cuprinde. Asa ca i-am propus ca intalnirea sa aiba loc dupa-amiaza, ora care sa imi permita un timp decent de pregatire.

Zis si facut. Am zabovit la cafea, am zabovit in baie, am zabovit cu imbracatul, ce sa mai, era o zi de zaboveala si de lene, fara nicio perspectiva de a se imbunatatii. Mi-am activat GPS-ul, pentru ca locatia se afla intr-un capat de Bucuresti si am plecat. Nu stiam la ce sa ma astept, insa cand pleci la drum cu asteptari slabe nu prea ai de ce sa fii dezamagit. Am fost condusa intr-un apartament tip studio, cu echipamente aruncate anapoda. Cameramanul a fost cea mai simpatica parte a intregii povesti, un tip micut, zabaret si old school hip hop dressed, care parea foarte incantat de ce se intampla si care ma aproba din priviri, prin zambet si prin ok-uri.

Dupa cateva zile de asteptare si de putina neincredere, asa ceva era prea frumos sa mi se intample mie, am primit un telefon, la sala. O voce grava si serioasa imi spune ca sunt ok si ca incepem colaborarea. Nu am auzit bine Nu incepem colaborarea?! Un val de emotii ma coplesise. Urma sa plec in doua zile…What to do first?!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cucul si despre ce canta el

41476

De mic copil ascultam povestile bunicii despre strabunii mei care au luptat in cele doua Razboaie Mondiale, pentru tara, pentru pamantul romanesc si toate acestea imi miscau sufletul intr-un fel pe care nu mi-l pot explica prea bine nici acum. De ce in ochii mei de copil apareau lacrimi auzind ca de la strabunicul meu a ramas doar un cufar cu scrisori de pe front, un brevet si alte mizilicuri? La urma urmelor este vorba despre un om pe care nu l-am cunoscut niciodata…

Folclorul reinterpretat este iarasi un alt lucru care imi trimite sageti si fiori pe sina spinarii. Nu sunt sovinista, nationalista, nu cred ca am avut vreodata veleitati de genul acesta, insa e un mic coltisor in sufletul meu care se gudura de placere la gandul ca tara asta este asa frumoasa, cu o istorie bogata, indiferent de perspectiva prin care alegi sa o privesti. Se imbina in capul meu povestile despre lupta si sacrificiul facut pentru patrie cu folclorul si se imbina asa frumos.

Ma gandesc acum, in raport cu povestile bunicii, cati si-ar lasa in urma, familia, nevasta, copil, parinti, confortul familial, sa plece intr-un colt indepartat de lume si sa lupte pentru oameni pe care nu i-a cunoscut vreodata, pentru un pamant necunoscut. 

As avea atat de multe alte cantece fin folclorul reinterpretat, folk, rock etc, dar azi, din seria incearca ceva nou in fiecare zi, azi o ascult pe Adda, artist roman care canta ce-i place. Cata cucule….

 

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu